Doar ea


Doar ea putea cuprinde cu privirea ei totul,
Eram prins în ochii ei ca într'o cameră luminată ,
Trăiam în ochii ei, respiram în acelaşi timp
În care, sentimentele ce se năşteau scâncind
Ca pruncii ce văd lumina zilelor dintâi,
Dau din mainille şi picioarele vieţii
Ce trece, prin ea.

Doar ea avea în ochi trecerea tuturor clipelor, când
Mă pierdeam în ochii ei verzi ca într'un câmp,
Atins de primăvara ce dezmorteste,
Iarba verde abia trezită ce creşte,
Odată cu pulasaţiile aparatului cardiovascular,
Când sentimentele vedeau clar,
Cum locuiam în interiorul ei imaginar
Ca într'o casă cu trepte parcurse
De paşii secundelor ce treceau,
Pe vârfuri în camere ascunse,
În care , locuia doar gândul la ea.

Doar ea mişca cu privirea ei obiecte,
Mă mişca şi pe mine odată cu ele,
Mă desprindeam de podele
Lustruite cu timpul de stele,
Pluteam dus atât de sus de sentimente
Încă din primele momente
În care ramâneam mişcat,
Dădeam din aripile cuvintelor formate
Din silabe şi litere crescute pe spate
Cu viteza bătăilor inimii ce îşi mişcă rădăcina,
Atriile şi ventricolele, pulsând sângele
Până în corpuri cereşti ca steaua Sirius
Ce luminează cerul după apus

Doar ea avea ochii deschişi la culoarea
Verde a algelor ce abundă marea
Ea dansa în noapte cu paşii unei zeiţe,
Doar ea era zeiţa nopţilor şi zilelor
În care eu dădeam din coada sentimentelor
Ca un câine ce latră cuvinte la lună
Ea avea în interiorul ei sunetul cuvintelor
Ce locuiau în spiritul trecerii timpului,
Prin universul luminat de raze,în care
Cuvintele deschideau ochii sentimentului de culoare
Asemeni curcubeului absorbit de privirea
Tuturor ochilor.
În irisul ochilor ei mă pierdeam frecvent
Şi tot în iris mă regăseam permanent.